MARTURII

[ ADAUGA MARTURIE ]

Autor: anonim Focsani
Data: 17.08.2009

Am suferit o saptamana de o durere si sentimente de crunta deznadejde in inima apoi am trecut din intamplare pe la moastele parintelui Argatu.Nu puteam dormi deloc.Am citit paraclisul si am scapat definitiv.

Autor: lucia
Data: 01.05.2009

cind l-am avut in viata aceasta am mers prea putin la el, dar de cite ori am ascultat si am facut ce mi-a zis intotdeauna am reusit in problema respectiva. Imi pare rau ca nu am fost mai des caci m-ar fi ajutat sa sporesc in cele duhovnicesti de care avem nevoie pe acest pamint. Dar cred cu tarie ca cine il cheama in rugaciunile lui in ajutor primeste raspunsul cel bun. Parinte Ilarioane roaga-te pentru noi pacatosii!

Autor: b.p.- galati
Data: 17.03.2009

Imi pare nespus de rau ca nu am reusit sa-l cunosc pe parintele Argatu dar il port mereu in suflet prin marturiile celorlalti si prin sfaturile prea pretioase pe care le-a lasat. Poate ca si pentru ca pasii mi-au fost indrumati catre unul din fii parintelui Ilarion, parintele Stefan Argatu la care merg regulat pt. minunatele si grabnic folositoarele slujbe pe care savarseste. Am ajuns la parintele Stefan intr-un moment extrem de greu din viata mea, pe care numai cu sfaturile si rugaciunile sfintiei sale am reusit sa-l depasesc. Iata ca in vremuri tulburi si pline de ispite, bunul Dumnezeu ne binecuvanteaza cu oameni de mare calitate duhovniceasca care sa ne lumineze, sa ne intareasca credinta si slaba noastra nadejde. Aproape ca imi dau lacrimile cand citesc despre nevointele sfintilor nostri parinti, poate din cauza faptului ca nu am stiut sa fructific fiecare vorba inteleapta, dar am nadejde ca ei, acolo in cer, mijlocesc pentru noi in fata slavei Preasfintei Treimi. Minunat este Dumnezeu intre sfintii Lui. S-ajute Domnul!!!

Autor: Oprea Alexandru
Data: 16.05.2008

Va marturisesc cu bucurie in suflet ca am avut ocazia sa-l cunosc pe acest Sfant Parinte Ilarion Argatu si sa intru la sfintia sa in chilie la Sfanta Manastire Cernica!Desi pe atunci inca eram mic copil tin minte cum parintele tinea predici si cum la sfarsitul fiecarei predici in momentul in care stropea pe credinciosi cu aghiazma diavolii plecau rusinati.Pt. mine fiind un copil am fost socat ca o femeie care statea langa mine in chilie in timp ce parintele predica, ainceput dintr-o data sa fie stapanita de necuratul si sa ingroase vocea. In acel moment Parintele Argatu a stropit cu aghiazma si imediat femeia s-a linistit incepand sa planga. Va marturisesc cu mana pe inima ca tot ce am spus mai sus este adevarat. Doamne ajuta!

Autor: MARIA
Data: 07.10.2007

HRISTOS A INVIAT!

SI DE ACEEA PARINTELE ILARION ARGATU ESTE VIU SI VINE ALATURI DE TOTI CEI CARE SUNT IN GRELE INCERCARI,A TRAIT IN ACEASTA LUME NECURATA SA LUPTAT MULT CU NECURATIA ACESTEI VIETI SI NE INDEAMNA MEREU SA LUPTAM CA ESTE USOR SI FRUMOS LINGA DOMNUL DUMNEZEU.SA NE AJUTE BUNUL NOSTRU DUMNEZEU PT.RUGACIUNILE PLACUTULUI SAU FIU ILARION ARGATUL SA NE MINTUIM CU TOTI.AMIN.

POT SPUNE DESPRE OMUL SFINT A LUI DUMNEZEU CA CITEA CUGETUL OMULUI CU OCHI INCHISI,MI SA INTIMPLAT CHIAR MIE,AM INTRAT IN CHILIA LUI SI AVEA OCHI INCHISI IN ACEL MOMENT AM GINDIT CE POT VORBI CU AVA CA DOARME SI AVA MIA ZIS SPUNE TOT CA NU DORM.TOT CE AVA MIA ZIS SA IMPLINIT.IERA SFINT DE PE PAMINT DE ACEEA STIA TOT.ORICINE VREA POATE AJUNGE SFINT CU MILA LUI HRISTOS DOMNUL DACA ARE INIMA CURATA,N-O ARATA MINUNATUL SFINT ILARION.DOAMNE AJUTA.

Autor: M.P.
Data: 24.08.2007

Imi povestea o ruda ca avea o nepoata bolnava de epilepsie si ca singurul care a reusit sa o vindece a fost Parintele Ilarion Argatu. Din punctul meu de vedere, acesta a fost, intr-adevar, sfant, si am un mare regret: Ca nu l-am vazut niciodata in realitate, dar sper sa ajung la moastele sale. Doamne ajuta!

Autor: nu conteaza
Data: 24.04.2007

va rog mult sa nu publicati adresa de mail.
Am aflat de par. Argatu inainte de 1989 cu cativa ani. De la o doamna pe care o "consultam" ca sa aflu ce-mi "rezerva" soarta. La biserica nu ajungeam dacat la nunti, botezuri.
Doamna in cauza ne-a povestit ca fusese la par. Agatu sau ii povestise cineva (nu-mi mai amintesc) si ca parintele primise niste pomelnice si cand a inceput sa le citeasca s-au incurcat pomelnicele si a citit pe cei vii la cei raposati si invers. La cata minte aveam atunci, m-am amuzat copios si mai mult de atat, 3 zile la rand mi-am adus aminte de povestea doamnei si radeam de una singura pana numi puteam. Adica nu se mai putea merge la dansul pt. un sfat caci era prea in varsta-asta a fost concluzia doamnei care ne povestise. A mai trecut ceva timp si am mai cunoscut o alta doamna, credincioasa, care mi-a povestit ca mergea in fiecare vineri , dupa ce termina serviciul, la Parintele, asta tot inainte de 1989. Si ca plecau tarziu seara de la manastire (ora 22), dar parintele le binecuvanta si cat de tarziu ar fi fost, la poarta manastirii gaseau o masina, fie a cuiva binevoitor, fie chiar RATA si asa ajungeau cu bine in Bucuresti. In 1992 am ajuns si eu la biserica asa ca un crestin (dar a fost nevoie sa suporte mama o operatie ca sa ajung eu la biserica, nu asa de buna voie a mea). In biserica unde mergeam am intalnit o studenta care mergea frecvent la parintele si, asteptand sa ne vina randul la spovedit, imi povestea ce aflase de la parintele Argatu. Tot ce imi spunea ma facea sa inteleg ca cele ce aflasem inaite de 1989 nu erau reale si pe masura ce ea imi tot povestea, ma gandeam cum sa ajung si eu la Cernica. Am avut o zi libera d la servici (cred ca de 8 martie) si am anuntat familia ca ma duc la Cernica. Stiu precis ca era luni. Parintele era plecat la doctor (zicea lumea). Mi-a parut rau, dar cum nu imi venea sa plec imediat acasa dupa ce facusem atata drum (inca nu era usor de ajuns cu maxi-taxi), am intrat in biserica. Spre uimirea mea se facea maslu (eu stiam ca se face numai vinerea). Am stat la cat a mai ramas din slujba, apoi un parinte a citit molivtele Sf. Vasile si am plecat spre poarta. In drum am aflat ca venise parintele la chilia dansului. M-am dus si eu cu gandul sa-i cer iertare pt. cele 3 zile in care rasesem de ce-mi povestise acea doamna. Am stat pana s-au terminat rugaciunile facute de dansul si apoi multimea m-a inghesuit pana am ajuns in fata parintelui (si eu am dorit sa ajung). I-am privit ochii cu atentie si am inteles ca varsta nu-l impiedica pe parinte sa dea sfaturi celor ce veneau la dansul. Dar nu am avut curajul (mi-a fost rusine) sa deschid gura ca sa-mi cer iertare, desi eram chiar in fata dansului. In gand totusi i-am cerut iertare. De atunci nu l-am mai vazut. Ii cer iertare acum, cu convingera ca ma aude din inaltul cerului. Sper sa-mi primeasca scuzele.

Autor: a.m.
Data: 28.11.2006

In toamna acestui an am fost impreuna cu sotul meu in concediu (ca nu pot sa-i spun pelerinaj) pe la manastirile din nordul Moldovei.In drum m-am oprit la biserica din Boroaia si m-am inchinat moastelor parintelui.La intoarcere mi-a trecut mie prin cap ca as putea sa-mi "sfintesc" latisorul prin atingere de moaste.Gandit si facut.Am intrat in biserica m-am inchinat si am pus lantisorul pe fruntea parintelui.Nu m-am gandit ca ar putea fi o obraznicie sau un pacat.In secunda usmatoare m-a sagetat un sentiment de spaima cumplita.In minte mi-au rasunat cuvintele :"DOAR CU FRUNTEA". Am raspuns gandului care parca nu era al meu :'nici in ruptul capului;mi-e groaza". M-am dat doi pasi inapoi iar intre mine si racla parintelui aerul/imaginea vibra asa cum vibreaza imaginea in zare intr-o vara torida. In secunda urmatoare femeia de la lumanari s-a repezit spre mine si mi-a zis:"DOAR CU FRUNTEA!!! nu e voie s-a atingeti cu mana, DOAR CU FRUNTEA".
Au fost EXACT ACELEASI CUVINTE CAR AU RASUNAT IN MINTEA MEA!!
Am raspuns ca n-am stiut si mi-am cerut scuze.
Imediat spaima aceea bolnava a disparut.M-am inchinat din nou si am iesit.
M-am gandit mult daca ce s-a intamplat cu mine a fost realitate sau nalucire.Daca a fost doar o nalucire ii cer iertare Parintelui ca am redat intamplarea.
In ideea ca totusi nu a fost o ratacire m-am simtit datoare sa adaug o marturie ca poate nu vor face si altii greseala mea.
L-am intalnit odata pe Parintele pe cand traia.Ne-a primit in chilia sa de la Cernica. Eram atat de multi ca n-am indraznit sa ma inghesui, sa ajung la dansul, sa-l ating sau sa-l intreb ceva. Dar cateva secunde s-a uitat in ochii mei si imi doresc si acum sa stiu ce a gandit atunci.
(consider ca intamplarea e importanta si nu numele meu)

Autor: S.D.
Data: 13.07.2006

In urma cu cateva zile, in iulie 2006, am avut ocazia sa merg intr-un pelerinaj la mai multe manastiri din Moldova impreuna cu un parinte si sotia lui, care de altfel aveau evlavie la pr. Argatu pe care il cunoscusera personal pe vremea cand se afla la Bucuresti. Am ajuns si la Boroaia dar eram tare amarata pt. ca pe drum gasisem motiv de cearta cu parintele si nu ne trecea la nici unul supararea. Am intrat in biserica care mirosea puternic a mir si am ingenuncheat langa racla, la picioarele pr. Argatu si primul lucru pt. care m-am rugat a fost sa ma impac cu parintele respectiv. In momentul in care am terminat de formulat cererea, am simtit clar cum supararea mea s-a risipit precum fumul si m-a cuprins parerea de rau, iar cand ne-am despartit catre seara a renuntat fiecare la orgolii si ne-am impacat.

Autor: Daria Bogdan
Data: 08.07.2006

Locuiesc in alta tara, de cativa ani si am o locuinta a carei chirie si cheltuieli aferente se ridica la peste 1000 de E pe luna (aici toate locuintele inchiriate din sistemul privat sunt scumpe). Pentru a putea face fata cheltuielilor gospodaresti, inchiriez cate o camera sau doua la cate o fata sau doamna. Iata insa ca am avut probleme cu o fata de vreo 20 de ani, care, desi avea un fond bun, fusese scapata din mainile parintilor din punctul de vedere al educatiei. Fata respectiva se prinsese probabil la droguri, asa cum fac o parte dintre tinerii necredinciosi. Desi regulile casei erau clare – vizite permise pana la orele 22.00 si interdictia de a innopta cineva de sex opus (ea nefiind casatorita), iata ca intr-o seara am avut probleme. Imi datora chiria pe o luna si jumatate si tot amana sa mi-o plateasca. Bine ca Dumnezeu mi-a luminat mintea si am pus-o sa-mi semneze o hartiuta in care scria ca urma sa imi dea banii in cateva saptamani. Dar iata ca termenul sosise si fata se pare ca avea de gand sa plece fara sa plateasca.
Intr-o seara, aproape de ora 24.00 voia sa intre in casa. In usa se aflau cheile mele. A batut puternic si am iesit la usa. Din vocile de afara mi-am dat seama ca este insotita de inca doi baieti. Nu i-am deschis. I-am amintit ca nu are voie cu vizite dupa ora 22.00 si ca va intra in casa dupa ce voi primi chiria. A facut galagie, iar in cele din urma m-a amenintat ca va chema politia. “Cheam-o!” – i-am raspuns. Asa ca, trecut de miezul noptii, m-am trezit cu doi politisti tineri la usa. Acestia incercau sa para fiorosi si sa ma determine sa ii dau lucrurile si sa o las sa plece. Eu i-am spus ca nu sunt de acord, pentru ca imi datora banii pe chirie. Unul dintre ei incerca sa ma intimideze, vorbindu-mi de sus, autoritar, cu o mana pe teaca de la revolver si cu cealalalta in buzunar. Eu i-am spus: “Scoate mainile din buzunar, ca din banii mei si ai altora care muncesc cinstit in tara asta iti primesti salariul. Si nu te gandi ca ma sperii, pentru ca singurul de care imi este frica este El (si m-am indreptat spre coltul cu icoane, aratand spre Domnul)!”
Cand m-am intors spre masuta, am zarit cartea parintelui Ilarion Argatu cu fotografia acestuia (cel care ma ajutase atatia ani cand era in viata, cu rugaciunea) pe masa si am rostit o rugaciune in gand: “Parinte Ilarion, ajuta-ma!”.
Din momentul in care am spus rugaciunea… cei doi politisti mi-au devenit prieteni. Cel care imi vorbise autoritar s-a intors surprins la remarca mea si mi-a spus: “Si eu sunt credincios!”. Dumnezeu mi-a luminat mintea si m-a facut sa le arata biletelul semnat de chiriasa ca imi datora bani. Initial ea ii mintise pe ei ca nu este adevarat ca imi datoreaza bani si ei o crezusera, ea fiind nascuta in aceasta tara, ca si ei. Dar, vazand hartiuta, si-au dat seama ca ea nu spune adevarul. Cand fata cu baietii iesisera pe terasa sa fumeze, eu i-am dus pe politisti sa le arat camera in care locuise fata si unde se mai simtea mirosul de urina lasat de cele trei pisici de care nu avusese grija si unde trebuise sa arunc mocheta si sa zugravesc totul. Politistii mi-au spus atunci: “Cat va datoreaza? Cat v-a costat renovatul? Lasati pe noi!”. Cand ea s-a intors, ei i-au spus: “Doamna a trebuit sa faca renovari si a costat-o atat! Da-i banii, ca daca nu te da in judecata si ii vei plati mai mult!”. Au facut-o sa imi plateasca jumatate din suma in seara respectiva, iar pentru restul au pus-o sa scrie o hartie prin care se asuma sa imi plateasca intr-o saptamana, ei oferindu-se martori”. Acuma drept sa va spun, pe mine renovarea nu ma costase cat i-au spus politistii fetei, dar pe ei i-a luminat Domnul si au spus o suma care includea atat datoria fetei cat si renovarea. Mi-au spus: “Doamna, daca insistam pe chestia cu chiria neplatita, ar fi fost mai greu sa scoatem de la ea banii, pentru ca ar fi fost mai greu sa recunoasca faptul ca este mincinoasa. Dumneavoastra ar fi trebuit sa o dati in judecata si ar fi insemnat si bani la avocat si timpul pierdut. Dar faptul ca provocase pagube in casa era vizibil si noi am mizat pe asta ca sa o facem sa plateasca si sa ii menajam orgoliul, sa nu fie nevoita sa recunoasca minciuna!”. M-am lasat pe mana lor si i-am multumit Domnului si Parintelui Ilarion ca mijlocise pentru mine sa scap cu bine din aceasta incurcatura.